[Review] Resident Evil 5

[R3ALL]

[size=150]

Resident Evil 5

[/size]

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Producător: Capcom
Distribuitor: Capcom
Platformă: PlayStation 3, Xbox 360, Microsoft Windows (PC)
Gen: Survival horror
Data lansării: 18 septembrie 2009


Descriere:
Confruntați cu o societate însetată după violență, nefamiliarul și ineditul pur, merită să ne întrebăm ce face până la urmă diferența între un horror bun și unul de umplutură. Cu alte cuvinte, între un film de Hitchcock și clișeele cu blonde care aleargă ca într-un coșmar pe scări, când de fapt ar putea foarte bine să ia liftul.Poate fi o problemă de principiu, putem vorbi de acel unic neuron sau singulară idee care adâncește la propriu o falie între horror-ul de consum și horror-ul ca artă. Sau, putem să vorbim la fel de bine despre convenție și lumină. Așa ajungem la Resident Evil 5, un joc care face tranziția unei serii dinspre clișeu și predefinit spre rafinamentul savuros al fiorilor pe șira spinării.

Grafică
Toate personajele au o înfățișare savuroasă, fie că vorbim de mascata lirică și mută care apare în scena introductivă, sau de antipaticul pion în marea schemă, Ricardo Irving, rupt parcă din The Ballad of Gay Tony. Animațiile din scenele de acțiune sunt excelente, la fel și expresiile faciale, toate atinse de un suprarealism artistic. Aceeași suprarealitate se observă și în scenele statice, în care am surprins nu doar pene și sânge, ci și flori suspinând grotesc în întunericul peșterilor, mitologii demne de Quetzalcoatl, dar și megaliți electronici desprinși din Mass Effect.

Gameplay
Celelalte mecanisme de gameplay menite să încetinească ritmul sunt cu mult mai enervante. De exemplu, personajele nu pot să tragă decât de pe loc, astfel încât tot jocul veți fi nevoiți să aplicați tactica ”împuşcă și fugi”. Nici măcar cuțitul personal nu poate fi folosit din mers și este și foarte anevoios de scos din teacă. Lentoarea este compensată totuşi de mersul greoi al inamicilor Majini (”spirite rele” în Swahili). Toate creaturile se mișcă atât de încet încât este de multe ori posibil să supraviețuiți jucând prinselea și amețind AI-ul. Cel puțin în cazul boss-ilor ademenirea merge de minune, iar aceștia vor ucide de multe ori cu atacurile speciale toate celelalte drăcovenii inferioare care vă dau de furcă.

Sunet
Coloana sonoră nu se lasă nici ea mai prejos, compusă atent sub îndrumarea lui Kota Suzuki, responsabil printre altele de muzica din Devil May Cry 4 și Onimusha 3. Deși tușele de bază sunt electronice, Suzuki a apelat și la talentul ansamblului orchestral Holywood Studio Symphony, precum și la vocea lui Oulimata Niang. Rezultatul este o epopee auditivă care acoperă o gamă foarte largă de sentimente: de la artificialul neliniștitor al virusului la impresia că există frumos până și în cele mai imposibile locuri și apoi chiar și la epicul bătăliilor care nu puteau să îmi amintească în ritm decât de muzica specifică Indiana Jones.

Multiplayer
Pe PC vă stă la dispoziție posibilitatea de a vă conecta la orice alt calculator în rețeaua locală, precum și serviciul Games for Windows LIVE. Acesta din urmă, pentru o treabă Microsoft, își îndeplinește extrem de bine funcția, potrivind gigei din lumea întreagă în setea lor răscolită de a omorî…chestii.

Screenshots:
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

•Realism: 9
•Gameplay: 8.5
•Sunet: 9
•Grafică: 9.5
•Multiplayer: 9
•Overall: 9