Despre Stalin ( Omul de fier )

[R3ALL]

Iosif Vissarionovici Stalin (rusă: Иосиф Виссарионович Сталин â–º pronunţie â–º , nume original: Ioseb DjugaÈ™vili, georgiană: იოსებ ჯუღაშვილი, n. 21 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) din tată georgian È™i mamă osetină, a fost un revoluÈ›ionar bolÈ™evic È™i conducător politic sovietic. Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma morÈ›ii lui Vladimir Ilici Lenin, câÈ™tigând în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev TroÈ›ki È™i consolidându-È™i pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o perioadă de represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937. Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, È™i după încheierea acestuia, până la moartea sa. Regimul său de ideologie marxist-leninistă este adeseori numit stalinism.

Sub Stalin, care a înlocuit Noua Politică Economică (NEP) cu planurile cincinale, (introduse în 1928) È™i agricultura individuală cu agricultura cooperatistă, Uniunea Sovietică a fost transformată dintr-o societate È›ărănească într-o mare putere industrială mondială la sfârÈ™itul celui de-al patrulea deceniu, È›ara sa devenind a doua putere economică din lume.[1] Agricultura sovietică, care a fost exploatată pentru finanÈ›area industrializării, a continuat să fie subdezvoltată pe toată durata deceniului. Colectivizarea a trebuit sa facă faÈ›ă opoziÈ›iei generalizate a chiaburilor, în fapt, cei mai harnici È™i gospodari oameni ai satelor, având ca rezultat o luptă înverÈ™unată a multor È›ărani împotriva autorităÈ›ilor.

ÃŽn acest timp, Stalin a argumentat că fracÈ›ionismul Partidului Comunist aflat la putere ar putea slăbi Uniunea Sovietică în faÈ›a inamicilor externi. Pe durata deceniului al patrulea, el, practic, a eliminat opoziÈ›ia politică prin intermediul sistemului foarte dur al exilului intern (vezi Gulag) È™i prin execuÈ›ii, iar prin asigurarea de beneficii anumitor segmente ale populaÈ›iei, a câÈ™tigat sprijinul sau cooperarea lor cu regimul.

O victorie greu cucerită în Marele Război pentru Apărarea Patriei, 1941–1945, (care a fost posibilă cel puÈ›in parÈ›ial datorită capacităÈ›ilor de producÈ›ie ridicate în timpul industrializării forÈ›ate), a pus temelia pentru formarea Pactului de la VarÈ™ovia È™i a consfinÈ›it poziÈ›ia URSS drept una dintre cele două superputeri mondiale dominante, poziÈ›ie pe care a menÈ›inut-o pentru aproape patru decenii după moartea lui Stalin (în 1953). Cu toate acestea, generaÈ›iile de conducători care au urmat au repudiat stalinismul. Succesorul lui Stalin È™i prim-secretar al partidului, Nikita HruÈ™ciov, a denunÈ›at folosirea represiunii în masă È™i cultul personalităÈ›ii, (în 1956). [1]